Lacul Roșu – un lac de legendă

Lacul Roşu se situează între Suhardul Mic, Suhardul Mare din partea nordică, Munţii Podu Calului din partea sud-vestică, Munţii Licas şi Munţii Kis-Havas din partea nord-vestică, Csíki-Bükk din partea nord-estică şi Muntele Ucigaş din partea estică. Lacul este alimentat de patru pâraie mari şi încă 12 cursuri de apă temporară, dintre care cele mai importante sunt: Verescheul (Roşul), Licosul, Suhardul, Oii, Ucigaşul.

Numele său provine de la Pârâul Roşu care traversează straturi de culoare roşie cu oxizi şi hidroxizi de fier. În limba germană se cheamă Mördersee (“Lacul Ucigaşul”), iar în maghiară, gyilkos = ucigaş, deoarece, potrivit legendei, surparea de teren ar fi acoperit un cioban, omorându-i atât oile lui, cât şi câinele şi măgarul. Apa adunată a avut culoarea roşie de aşa de mult sânge, încât numele lacului a devenit atât Lacul Roşu, cât şi Lacul Ucigaş. Asta nu este singura legendă unii săteni blesteamă acest lac deoarece mulţi copii si oameni au murit în el.

În 1864 apare sub denumirea Lacul Pietrii Roşii, mai târziu a fost denumit Lacul Ucigaş. Din 1936 este denumit oficial Lacul Roşu. Vechea denumire ungurească pentru lac a fost Vereş-to (Lacul Roşu), sub forma Gyilkos-to (Lacul Ghilcoş) apare prima dată în descrierea lui Orbán Balázs. Denumirea muntelui Ghilcoş apare de prima dată în 1773 ca teren al contelui Lazăr.

Cu toate că Lacul Roşu este o formaţie tânără, condiţiile şi timpul de formare a lacului sunt foarte discutate. În timpul formării, zona lacului era o zonă greu accesibilă, din punct de vedere economic neexplorată. După Franz Herbich, un geolog recunoscut în Ţinutul Secuiesc, Lacul Roşu s-a format în anul 1838. Acest fapt este justificat şi de cutremurul din 11 ianuarie 1838, care s-a repetat în februarie şi ar fi putut provoca alunecarea de teren. Un alt an de formare este 1837, care poate să fie argumentat de furtuni foarte violente şi ploi puternice. Despre această perioadă scrie Ditrói Puskás Ferenc în lucrarea lui, “Istoria Borsecului”. Esenţial este că lacul s-a format prin deplasarea masei argiloase depuse cu ocazia ultimei ere glaciare pe versantul nord-vestic al muntelui Ghilcoş. Curând după obturarea văii, pădurea de brazi a fost inundată şi arborii s-au pietrificat, oferind o particularitate rară întregului peisaj. În primii ani de la formare, lacul s-a extins mai mult – cam un kilometru mai sus în valea pârâului, dar de-a lungul timpului barajul natural s-a erodat, nivelul apei stabilizându-se la nivelul actual.